Entry-ul asta il incep cu sentimentul datoriei implinite, caci pana acum am studiat…asa ca nu ma mai aflu sub povara mustrarilor de constiinta ca as putea sa dedic aceste minute probabilitatilor sau bazelor de date in loc sa mi-l irosesc de pomana impartasindu-mi gandurile.

            Din pacate astazi nu prea am nimic interesant de spus, nu ca as fi avut vreodata …Ma gandeam sa scriu despre unii dintre profesorii mei,  cei care mi-au placut si displacut cel mai mult, si sa pun poze cu ei, sau despre colegi sau prieteni, dar am renuntat repede la idee fiindca, din motive de precautie, nu pot sa scriu chiar tot ce-mi trece prin cap, ci doar partial si cenzurat; si in cazul asta nu ar mai avea niciun farmec, ar rezulta un post total neinteresant.

            Am inceput sa citesc si alte bloguri poate-poate imi vine si mie inspiratia (ceea ce nu s-a-ntamplat), dar am descoperit un blogger care scrie in stilul acela ironico-satiric care te face sa citesti pe nerasuflate, si care, spre deosebire de multi altii care scriu in aceeasi maniera, a atacat si subiecte mai profunde decat realitatile vietii cotidiene. I-am citit toate posturile, pana cand am ajuns la unul in care se arata pornit rau impotriva celor care posteaza poezii care nu le apartin pe Yahoo 360, pe care ii face in toate felurile pentru ca in final sa le sugereze sa se impuste…Hm…cu asta nu prea sunt de acord, pentru ca, in fond, fiecare are dreptul sa scrie ce vrea pe blogul lui personal, doar nu obliga pe nimeni sa citeasca; exista bloggeri care scriu in principal pentru ei insisi, nu pentru informarea sau amuzamentul altora, si daca vor, pot sa posteze si o insiruire de caractere fara niciun sens.