De mic copil am fost fascinata de paginile pline de suspans ale romanelor politiste ale Agathei Christie; eram in perioada gimnaziului cand ma grabeam sa termin cu invatatul pentru ziua urmatoare, ca sa-mi continui lectura, sa aflu cine era misteriosul criminal, sa vad daca presupunerile mele fusesera indreptatite sau nu; citeam intotdeauna cu rasuflarea taiata si de fiecare data constatam ca ma inselasem in privinta ucigasului, adevarul fiind scos la iveala de cele mai multe ori de memorabilul detectiv belgian Hercule Poirot, maestru in rezolvarea asasinatelor si in a-i face pe criminali sa marturiseasca.

                Interesul meu pentru cartile celebrei scriitoare britanice nu a disparut nici acum – tocmai am terminat de citit “Ucigasul ABC” ; era vorba despre un criminal in serie care isi alegea victimele in ordine alfabetica si de fiecare data lasa langa cadavru un mers al trenurilor; il avertiza pe Poirot dinainte asupra locatiei unde urmau sa se petreaca crimele, dar intotdeauna detectivul ajungea prea tarziu ca sa mai poata impiedica omorul. Intrigat la culme de tehnicile criminalului despre care se banuia ca este bolnav psihic, Poirot calatoreste in intreaga Anglie, si, bazandu-se pe indicii, utilizand logica si strategia sa de a-i face pe oameni sa vorbeasca, reuseste sa descopere asasinul care – culmea – era chiar unul dintre cei ce se oferisera sa-l ajute in investigarea crimei. Cine s-ar fi gandit la un asemenea deznodamant? Asta mi-a placut intotdeauna la romanele politiste: rasturnarile subite de situatie si finalurile neasteptate, care te surprind si te intriga in egala masura.

              Stiu ca Agatha Christie este pe locul doi in topul celor mai vanduti scriitori din toate timpurile; cartile sale s-au vandut in peste doua miliarde de exemplare; nici nu e de mirare, caci numai eu am cumparat de-a lungul timpului peste 20 din cele 66 de romane ale sale; iar colectia mea se imbogateste in fiecare an cu cateva exemplare. Este suficienta lectura unui singur roman pentru a intelege de ce opera sa s-a bucurat de un succes fulminant, nefiind intrecuta ca vanzari decat de Biblie si de Shakespeare. Eu as recomanda “Crima din Orient-Express” (a fost prima carte de Agatha Christie pe care am citit-o eu; o carte exceptionala: un om de afaceri este ucis in mod bestial intr-un compartiment al luxosului tren de epoca, fiind injunghiat de mai multe ori; Hercule Poirot, ajuns din intamplare in vagonul crimei, va fi antrenat in intriga si va cauta ucigasul printre cei 12 pasageri; finalul este cu totul si cu totul imprevizibil),”Spre Zero”, “Chiparosul trist”, “The Hollow”, “Calul balan”, “Povara”, “Cafeaua neagra”,”Ceasurile”…

             Daca cumva, trecand prin dreptul ferestrei unei librarii, zariti o carte a Agathei…nu ezitati!

o parte din colectia mea B-) …