Am avut ieri marea satisfactie sa constat ca am intrat in top 100; de fapt, nu stiu pe ce criterii se face selectia intre posturi, banuiesc ca doar pe baza numarului de vizualizari; cred ca nu inseamna mare lucru sa figurezi in acest clasament, dar oricum eu sunt bucuroasa…

              As mai vrea sa mai scriu cate ceva si in aceste putine zile care au mai ramas pana plec la Bucuresti…ca apoi parca vad cum o sa stau fara net pana pe la mijlocul lui octombrie .Si presimt ca lipsa Internetului va fi una din cele mai nesemnificative probleme pe care le voi avea. 

               Anul trecut am fost sunata de la facultate intr-o sambata si anuntata ca luni se va desfasura o sedinta a comisiei de cazare la care trebuia sa iau parte. Asa ca luni am pornit cu microbuzul de 5 dimineata spre Bucuresti, in speranta voi reusi sa fiu la ora 10 la Universitate, caci atunci era planificata intrunirea. Dar nu luasem in calcul faptul ca traficul va fi ingreunat din cauza manifestatiilor dedicate zilelor francofoniei…la ora 10 abia eram in Calea Plevnei. Am luat cat de repede am putut un taxi (care evident ca m-a ocolit pe la Gara de Nord, iar in final nu a avut sa imi dea rest, dar eram prea grabita ca sa mai conteze). Si asa din cauza mea sedinta a inceput cu vreo 45 de minute mai tarziu decat fusese fixata… . Dupa ce a luat sfarsit dezbaterea, m-am dus in Grozavesti sa incerc sa ma cazez. Am inceput cu caminul B, pentru ca acolo statusem in anul precedent; administratorul m-a anuntat ca nu mai sunt locuri, toate fiind ocupate cu cei care stateau pe vara, si mi-a sugerat sa incerc in A; in A – exact aceeasi poveste. C-ul si D-ul erau inchise pentru reparatii, iar celelalte camine la care mai stiam sa ajung nu faceau cazari pe timpul verii.

             Nu stiu ce m-a determinat sa ma intorc in B, cred ca voiam sa stau pe un calorifer si sa ma gandesc cum sa fac; norocul meu neasteptat a fost ca am dat din nou de administrator, pe care tocmai il anuntase o studenta ca va pleca in ziua urmatoare; pana la urma am fost ’supracazata’ in camera ei chiar din acea zi…

             Niciodata nu am vazut atatia gandaci cati mi-a fost dat sa vad in Grozavesti in zilele care au urmat; si nu erau maruntei, ci dimpotriva..cred ca nu exagerez cand spun ca multi se apropiau de 3 cm lungime. De fiecare data cand deschideam usa de la dulap, vedeam cativa miscandu-se haotic pe partea interioara a ei; imi alegeam cu mainile tremurande hainele si apoi le scuturam ca sa ma asigur ca nu s-au cuibarit si printre ele gandaci…De-a lungul verii, colega mea de camera incercase toata insecticidele de pe piata, dar in zadar; ajunsese sa se acomodeze cu ganganiile, nu o mai impresionau deloc si glumea spunand ca gandacii sunt prietenii ei, si de aceea doarme cu ei in pat. Dupa o saptamana si ceva, timp in care am avut parte de diverse experiente neplacute cum ar fi esecul la unul din examenele de marire, colega mea s-a decazat si am ramas singura cu insectele in camera. Nu stiu de ce retin asa de clar ca era 25 septembrie. In noaptea aceea am atipit greu si la un moment dat m-am trezit ingrozita pentru ca simtisem ca am atins ceva soios cu mana..si intuiam ce ar putea sa fie. Am sarit din pat cuprinsa de groaza si de scarba sa aprind lumina…si cand am aruncat o privire in camera, am ramas stupefiata: pe covor se formase un alt covor, unul miscator, de gandaci (bine, exagerez, dar oricum erau multi), iar vreo 2-3 mai destepti s-au facut comozi chiar in patul meu. Se intelege ca nu am mai putut sa dorm, am petrecut restul noptii catarata pe un scaun cu lumina aprinsa. De a doua zi am inceput sa ma interesez daca nu cumva as putea sa ma cazez in Kogalniceanu mai devreme decat era normal si din fericire s-a putut rezolva..am mai petrecut parca doar o noapte in camera aceea infecta din Grozavesti in care cred ca densitatea de vietati era mai mare decat intr-o padure . 

             Sper ca anul asta sa nu mai fie nevoie sa trec prin atatea incercari ca anul trecut. Si daca da, sper macar sa treaca repede zilele ramase pana la 1 octombrie ..ce bine ar fi sa pot sa ma culc acum si sa ma scol abia cand se va fi terminat cu mutarea la Bucuresti, gasirea unui adapost temporar, sustinutul examenelor de marire, indeplinirea obligatiilor de membra a comisiei de cazare, si in sfarsit mutarea din camera provizorie in cea pe care o voi pastra in timpul anului universitar..